Procesul de digestie începe de fapt în gura, unde mâncarea este amestecata cu saliva, care contine un ‘lubrefiant’ pentru a usura transportul mâncarii si enzime care digera partial hrana. Amilaza salivara initiaza digestia principalei surse de hidrati de carbon, adica a amidonului, în molecule glucidice mai mici. Esofagul transporta mâncarea în stomac prin contractii asemanatoare unor unde.
În stomac, hrana este amestecata cu sucul gastric. Acesta contine acid gastric, mucus, enzime proteolitice care digera proteinele, enzime lipolitice implicate în digestia lipidelor. Acidul clorhidric produs în stomac în portiunea fornixului si a corpului gastric are rolul de a acidifia mediul gastric, omorând astfel cea mai mare parte din microbii înghititi. Alt rol al acidului este de a facilita digestia gastrica a proteinelor, enzima gastrica implicata, pepsina, având actiune optima la pH acid.
Mucusul gastric, secretat de celulele mucipare gastrice, are rolul de a apara celulele mucoasei gastrice de agresiunea acidului clorhidric si a pepsinei. La suprafata stratului de mucus pH este foarte acid, între 2 si 3, iar sub stratul de mucus, la suprafata celulelor, pH-ul este 7-8.
Celulele glandelor gastrice din fornixul si a corpul gastric secreta o enzima proteolitica sub forma inactiva, adica pepsinogenul. Acesta, sub actiunea acidului clorhidric, este transformat în pepsina, adica enzima activa. Pepsina desface proteinele, care sunt alcatuite din lanturi foarte lungi, de doua pâna la trei mii de aminoacizi, în peptide, care au molecule mult mai scurte, de câteva sute de aminoacizi, desfacând legaturi între anumiti aminoacizi. Stomacul produce în cantitati foarte mici lipaza, care initiaza digestia lipidelor (grasimilor). Alt rol al stomacului este acela de macinare- maruntire a alimetelor. Dupa aceste actiuni, continutul gastric este eliberat treptat, în cantitati mici, prin pilor, în duoden.
Urmatorul pas este duodenul, unde enzimele digestive secretate de catre pancreas si sucul biliar din vezica biliara completeaza si finalizeaza procesul de digestie. În primul rând, sucul gastric acid este neutralizat sub actiunea bicarbonatului secretat de pancreas, pentru ca actiunea principalelor enzime implicate în digestie nu se poate produce decât în mediu alcalin.
Glucidele sunt digerate diferit în functie de tipul de molecula. Astfel, cel mai important reprezentant, amidonul, a carui digestie a început deja în gura, sub actiunea amilazei salivare, continua sa fie digerat în duoden de catre amilaza pancreatica. Este desfacut în molecule din ce în ce mai mici, pâna la maltoza, adica un dizaharid alcatuit din doua molecule de glucoza. Maltoza este desfacuta apoi în componentele ei la nivelul marginii în perie a enterocitului, unde se gasesc dizaharidaze. Rezultatul este molecula consumata de toate celulele din corp pentru producerea de energie: glucoza.
Celelalte glucide, glucidele simple sau dizaharidele (sucroza, lactoza, izomaltoza, trehaloza) sunt digerate la nivelul marginii în perie a entrocitului, unde se gasesc dizaharidazele. Sucroza din zahar este desfacuta de catre sucraza în fructoza si glucoza, lactoza din lapte sub actiunea lactazei în glucoza si galactoza. La oamenii normali, odata cu avansarea în vârsta, cantitatea de lactaza scade, astfel încât consumul de lactate, si în special de lapte dulce poate induce manifestari ale maldigestie: crampe abdominale, balonari, borborigme, diaree.
Rezultatul acestui proces de digestie, glucoza si fructoza, sunt absorbite de catre celulele absorptive intestinale, enterocitele, trec în circulatia sanguina portala si ajung la ficat. Aici, în functie de necesitatile organismului sunt fie stocate sub forma de glicogen, un glucid complex, fie transformate în lipide sau aminoacizi, fie eliberate în circulatia sanguina sistemica pentru a fi consumate de catre celule. Absorbtia glucozei si fructozei are loc în special în intestinul subtire proximal (duoden, jejun), mai putin în ileon.
|
|
digestia de
Firona
