Privarea de somn este o experienţă inconfortabilă. Īn cazul şoferilor şi al muncitorilor ea poate duce la accidente fatale, după cum, pentru cei interogaţi, ea poate sta la baza mărturisirii. De ce se īntāmplă aşa şi ce se īntāmplă de fapt cānd dormim rămāne un mister, după cum necunoscut este şi scopul somnului, notează hebdomadarul britanic The Economist. Au existat multe teorii care şi-au propus să explice de ce dorinţa de a dormi se accentuează īn asemenea măsură īncāt devine irezistibilă. Ultima teorie īn acest sens, prezentată la recenta īntālnire anuală a Organizaţiei pentru Cartografierea Minţii Umane, īn oraşul italian Florenţa, porneşte de la enunţul evident că, "cu cāt stai treaz mai mult treaz, cu atāt īnveţi mai mult". Giulio Tononi de la Universitatea din Wisconsin susţine că această extra-īnvăţare face ca mintea să fie mai costisitor de īntreţinut. Somnul reface starea materiei cenuşii pentru ca, dimineaţa, creierul să poată funcţiona mai eficient. Dacă această refacere nu are loc, creierul devine din ce īn ce mai puţin eficient, iar consecinţele sunt cumplite.
Chiar şi atunci cānd se odihneşte, creierul este costisitor de īntreţinut, avānd īn vedere că el consumă aproximativ 20 la sută din producţia de energie a corpului uman. O mare parte din această energie este destinată īntreţinerii sinapselor, adică punctelor de contact īntre doi neuroni, la nivelul cărora se face transmiterea influxului nervos de la o celulă nervoasă la alta, pentru a ţine creierul īn alertă chiar şi atunci cānd nu face nimic. Atunci cānd o persoană īnvaţă ceva nou, anumite sinapse se dezvoltă mai mult īn raport cu celelalte. Īn cursul unei zile, există o creştere netă a numărului şi a dezvoltării sinapselor. După cum observa doctorul Tononi, sinapsele mai puternice consumă mai multă energie, au nevoie de mai multe proteine şi grăsimi pentru a fi create şi ocupă mai mult loc. Avānd īn vedere că organismul are resurse limitate pentru astfel de lucruri, trebuie să existe ceva care să prevină cumva riscul ca organismul să scape gradual de sub control. Acest ceva, crede Tononi, este somnul cu emisii de unde slabe (sau non-REM ).
Pānă recent, majoritatea cercetătorilor s-au concentrat asupra somnul REM (Rapid eye movement). Īn timpul acestuia, oamenii visează, iar visele au atras imaginaţia ştiinţifică īncă de pe timpul lui Freud, iar pe cea populară, īncă din timpurile biblice. Mai tārziu, cercetătorii au īnceput să se īntrebe dacă nu cumva se caută semnificaţia somnului īntr-un loc greşit, deoarece somnul REM durează doar o cincime din noapte.
Īn celelalte etape ale somnului, care ocupă aproximativ 80 la sută din timpul acestuia, celulele nervoase īncep să emită unde cerebrale mai slabe din diferite locaţii ale cortexului cerebral, traversāndu-l pe acesta īn numeroase direcţii. Aceste emisii de unde apar de sute de ori īn timpul unei nopţi, cel mai adesea la frecvenţa de 1 ciclu pe secundă, frecvenţă despre care s-a arătat că īncetineşte activitatea sinapselor.
La o oră după ce o persoană a adormit, aceste unde slabe i-au acoperit tot cortexul. La īnceput, aceste unde sunt, īn marea lor majoritate, de amplitudine mare, ele urmānd să devină din ce īn ce mai slabe pe parcursul nopţii. Tononi crede că funcţia acestor unde slabe este să "diminueze" aceste sinapse, reducāndu-le mărimea, activitatea chimică şi electrică, şi, prin urmare, puterea cu care ele leagă celulele nervoase peste tot īn creier.
Aspectul interesant este, crede acesta, că această "diminuare" este adaptată tăriei fiecărei sinapse. Cānd o persoană se trezeşte, tăria fiecărei sinapse este aceeaşi relativ la celelalte sinapse, īnsă toate sinapsele sunt mai slabe decāt erau īn timpul somnului. Īntr-adevăr, cea mai slabe sinapse pot dispărea complet, luānd cu ele amintirile din ziua precedentă.
Īn experimentele anterioare, create pentru a reproduce modul īn care se produce īn mod normal īnvăţarea, Tononi a descoperit că partea creierului īn care s-a īnregistrat cea mai mare activitate a undelor slabe a fost aceeaşi parte care a fost activată īn timpul experimentului, rezultatul confirmānd predicţia că "diminuarea" undelor slabe ar fi mai puternică īn acele părţi ale creierului unde au loc cele mai multe schimbări īn timpul zilei.
Ultimele cercetări ale echipei condusă de Tononi nu se axează doar pe oameni, ci şi pe musculiţele de oţet, care, la rāndul lor, dorm. Genetica lor, inclusiv cea a somnului, a fost studiată de aproape un secol, multe dintre genele care joacă un rol īn somnul uman semănānd cu cele care controlează somnul īn cazul musculiţelor de oţet.
Cu ajutorul Chiarei Cirelli de la Universitatea din Wisconsin, Tononi a creat o musculiţă de oţet mutantă care doarme doar 2-3 ore pe noapte, īn condiţiile īn care o musculiţă de oţet "normală" doarme īntre 8-14 ore. Mutaţia a fost efectuată īntr-o genă pentru o proteină neuronală cunoscută sub numele de "canal ionic". Aceste canale ionice, situate īn membrana exterioară a celulei, permit atomilor īncărcaţi electric să intre sau să iasă din celulă.
Īn acest caz, ionul este potasiul. Mişcarea ionilor de potasiu (şi de sodiu) generează impulsurile electrice transportate de celulele nervoase, inclusiv a acelor impulsuri electrice din timpul somnului non-REM. Mai mult, acea proteină specifică care lipseşte musculiţelor de oţet este concentrată īn special īn zonele cerebrale care participă la procesul memorării şi īnvăţării. Fără să mire pe nimeni, deşi musculiţa de oţet mutantă este capabilă să acumuleze informaţii, ea le va uita īn cāteva minute, īn timp ce musculiţele de oţet sunt capabile să reţină informaţii, mai multe ore.
Descoperirea echipei lui Tononi şi-ar găsit un ecou surprinzător īntr-o boală umană rară numită "sindromul lui Morvan", cauzată de un răspuns auto-imun care distruge echivalentul uman al canalelor ionice modificate īn cazul musculiţei de oţet. Pacienţii care suferă de sindromul lui Morvan acuză o insomnie severă, care se īntinde pe durata unor luni īntregi īn care aceştia nu pot dormi. Īntr-un final, această privare de somn dusă la extrem īi poate ucide.
Ipoteza lui Tononi este, trebuie spus, controversată, īn condiţiile īn care majoritatea cercetătorilor īmpărtăşesc exact opinia opusă şi anume că somnul serveşte la reactivarea sinapselor care au fost īntărite īn timpul zilei, caz īn care, el īntăreşte puterea acestora, mai degrabă decāt să o diminueze. Cu toate acestea, teoria lui Tononi pare să fie credibilă dacă ne gāndim că este imposibil să ne amintim tot, şi, prin urmare, un proces de eliminare trebuie să aibă loc cumva. Ideea că după o perioadă de expansiune, mintea īşi reduce forţa de lucru pentru a funcţiona mai economicos şi mai puţin, este, mai degrabă, incitantă
|
|
somnul de
xorinel2003
